Despre mine

PIATRA DE CRAI PIATRA DE RAI

Puţini sunt acei ce cunosc splendorile ascunse ale masivului Piatra Craiului. Denumirea se potriveste perfect. Ajunşi pe creasta mirifică a masivului, parcă te-ai afla într-un avion, poţi răzbate cu privirea, în cele patru puncte cardinale, vizionând frumoasele meleaguri binecuvantate de Dumnezeu. Aici, în vârf de munte te detaşezi de griji, nevoii, necazuri de zi cu zi, parcă eşti într-o altă lume, cea îngerească, unde doar adierea vântului se aude ca un placut şuierat de binecuvantare. E greu de crezut, că acolo sus liniştea şi mirajul priveliştei ce te înconjoară, te face să te simţi alt om, poate un om adevărat, nu robotizat si stresat. Din când în cand mai vezi cate un vultur care planează în direcţia vântului, plutind asemenea zmeului de hârtie. Nimic nu e mai frumos ca nestemata garofiţă a pietrei craiului sau preţioasa floare de colţ. Totul e un vis, dar un vis real. Cărarea care este plasată chiar pe creasta muntelui îti oferă prilejul de a admira peisajul mirific din dreapta sau stanga ei. La prima vedere, cand ajungi pe vârful Turnu şi priveşti întreaga creastă ce o ai în faţă, ţi se pare usor parcurgerea ei, dar cand începi practic să mergi pe ea nu este chiar asa. Urcuşiurile şi coborâşurile vârfurilor peste care treci, sunt anevoioase, adesea periculoase. Toate vârfurile, Vârful Ascuţit, Ţimbalul Mic, Ţimbalul Mare,, etc, au frumuseţea lor, dar şi parcurgerea lor este anevoioasă şi chiar periculoasă, daca nu priveşti pe locurile pe care calci. Coborâşurile sunt în pantă foarte abrupte, cu grohotiş mult, iar poienile de la poalele muntelui sunt pline de fâneaţă proaspătă şi curată.
Deci, cine se încumetă să vadă ceva deosebit, trebuie să iubească muntele şi să fie bine pregătit.

Ascensiune pe cabluri

Ascensiune pe cabluri

punct de belvedere

punct de belvedere

ascensiune spre varful Turnul

ascensiune spre varful Turnul

Creasta nordica Piatra Craiului

Creasta nordica Piatra Craiului

popas

popas

gemenii

gemenii

forme ale naturii

forme ale naturii

duminică, 3 mai 2009

POZA CA O PASIUNE INTRE ARTA SI EXISTENTA

Stau si ma intreb de ce m-am atasat atat de mult de fotografie. Au trecut 38 de ani de cand am pus pentru prima dată aparatul de fotografiat în mână. Acel aparat nu era decat un Yorki 4,pe film de 35mm alb negru. Pozele se faceau mai greu , trebuie sa-ti alegi distanta fata de subiect, diafragma,timpul de expunere. Astazi totul este automat,fotografului nu-i revine decat incadrarea subiectului sa o realizeze. Timpul s-a scurs foarte repede si tehnica foto a evoluat in pas cu el.

Un comentariu: